Cap 17 : Iubitul prietenului tau nu poate fi iubitul tau

Yok nu a răspuns, pur și simplu a rămas tăcut privindu-l pe P'Dane care încă zâmbea.

– Nu mă face să-i spun. Pentru că dacă spun asta, nu vei avea unde să stai, nu-i așa? Este mai bine să o terminăm așa Yok.

P'Dane a spus o propoziție pe care nu am putut-o înțelege. Yok a rămas nemișcat, strângându-și mâna, P'Dane m-a prins de încheietura mâinii și m-a târât departe de Yok. Mi-a fost teamă că Yok ar putea să mă ia înapoi, în schimb ne-a lăsat să plecăm.

La urma urmei, ce ascund el și Yok? Nu înțeleg.

P'Dane m-a dus la un bar de lângă casa lui. M-a făcut să spun toate detaliile, inclusiv povestea mea cu Sean, iar privirea lui în acel moment părea îngrijorată.

– P'Dane nu mai suport. De ce se poartă toată lumea ca și cum aș fi atât de prost? Nimeni nu-mi spune nimic, nici măcar Black. Unde s-a dus?

– Cine știe. Nu a venit la cămin? A spus că va veni să vă vadă pe toți, dar nu te-a găsit pe tine sau pe Sean. I-a văzut doar pe Yok și pe Gram.

Poate că venise când Sean și cu mine eram încă în baie. Fața mea a devenit palidă, nu mi-l puteam imagina pe fratele meu deschizând ușa băii și găsindu-mă acolo cu Sean.

– Deci, unde s-a dus după? am întrebat în panică. P'Dane a rămas tăcut, stând cu picioarele încrucișate și sorbind din cafea: P'Dane, nu tace. Acest lucru este cu adevărat stresant. Unde a plecat Black?

Tăcerea lui Black nu era atât de diferită de calmul mării dinaintea unui tsunami înalt cât o clădire. Tăcerea lui însemna că era într-o dispoziție proastă, că se gândea la ceva rău sau că aștepta să explodeze.

– Asta este problema. Unde s-ar fi putut duce?

– Mh? Ce se întâmplă P'Dane? Am deschis larg ochii și au devenit mari cât un ou de găină. De ce P'Dane tace mereu când întreb despre fratele meu?

– Black a dispărut. S-a dus să te caute, m-a sunat să-mi spună că nu te poate găsi în cămin. De atunci nu am mai putut să-l contactez. Am întrebat-o pe mama ta, dar el nu a vizitat-o. Am fost în camera pe care o închiriază, dar proprietarul mi-a mai spus că în urmă cu câteva zile cineva a mers acolo să se certe. Deci Black s-a mutat.

– Să se certe? Am tremurat de frică: S-a dus cineva să-l bată pe Black? Nu puteam sta nemișcat, mi-am luat telefonul mobil să-l sun pe Black. Dar….

[Numărul pe care l-ați sunat nu este disponibil momentan…]

Indiferent câte apeluri am dat, a fost întotdeauna același răspuns.

[Numărul pe care l-ați sunat nu este disponibil momentan…]

Întotdeauna la fel! Ce ar trebuii să fac? Oh, ce ar trebui să fac!? Eram pe cale să sun din nou, dar în acel moment am primit un telefon de la Sean. Eram pe cale să răspund, dar ecranul telefonului mobil s-a golit. Ah! Pentru că acum bateria este descărcată! M-am săturat de tot!

– Cine a venit să-l bată pe Black, P'Dane? Îi voi spune tatălui meu. Chiar nu mai suportam, trebuia să-i spun tatălui meu. La urma urmei, Black era și fiul lui. De fapt, tata nu a vrut niciodată să-l părăsească pe Black. Îl iubise mereu, ținuse mereu la el, încercase să-i dea bani și să-l contacteze. Dar mama l-a oprit de fiecare dată și când a aflat că Black ia bani de la tatăl nostru, l-a bătut tare. Eram amândoi foarte îngrijorați pentru el.

– Bine. Știai că mama ta îi datorează foarte mult proprietarului pieței, care are o mare reputație și multă putere? Își trimite fiul să încaseze datorii, și el este un tip normal ca Sean. Dar White, imaginează-ți că Sean și Yok merg acolo pentru a încasa datorii, și asta este înfricoșător.

Doar gândindu-mă la asta, am simțit un fior cum mi-a trecut pe șira spinării. „O sticlă de vin poate face totul". Chiar bătându-l pe prietenul lui Tod doar pentru o neînțelegere. Cum aș putea să nu fiu speriat?

– A venit fiul proprietarului pieței să-l caute pe Black? P'Dane dădu din cap.

– Am banii, P'Dane. O să plătesc pentru el. Tata m-a lăsat să folosesc niște bani. Black nu ar mai avea probleme.

– P'Dane, poți să-mi spui? Câți bani a împrumutat?, P'Dane m-a privit în ochi.

– Ai de gând să plătești pentru asta?

Am dat din cap.

– Nu sunt sigur cât este. Hai sa il întrebam! P'Dane a continuat să-și soarbă cafeaua.

– Să întrebi pe cine? Black a dispărut. I-am spus: Nu o pot întreba pe mama, ea nu mi-ar spune. Nici măcar nu mă consideră fiul lui. M-am plâns vizibil trist, iar P'Dane m-a mângâiat ușor pe umăr.

– Nu poți s-o întrebi pe mama ta, nu poți să-l întrebi pe Black. Poți întreba creditorii. Am ridicat privivirea.

– Va fi totul în regulă, P'Dane?

– Desigur, nu se va întâmpla nimic.

– OK, hai să mergem.

Piața Yu Charoen

Piața Yu Charoen era piața de lângă casa mea, unde locuia mama. O piață mare de comercianți cu amănuntul și angro, alimente proaspete, fructe de mare și diverse produse de bază. Asta însemna că persoana care împrumutase bani mamei mele era foarte bogată. P'Dane părea să fie foarte familiarizat cu drumurile care duc în acea zonă. Poate pentru că era foarte apropiat de Black, așa că mergea des acolo. Poate că mama mea nu mai este în zonă acum. P'Dane spusese că Black o dusese pe mama noastră în altă parte. Mutându-se dintr-un loc în altul, ce evita el?

În spatele pieței era un loc de întâlnire pentru tineri un pic haotici. Cu cât intram mai mult în piață, cu atât mă simțeam mai mic. La naiba, eram puțin adânci în piață. Departe de mulțime, apucasem ferm de brațul lui P'Dane.

Știam că ar fi trebuit să-l sun pe Sean mai întâi. P'Dane și cu mine ajunsesem într-o casă foarte mare. Arăta ca o casă normală, fără bodyguarzi sau orice altceva. Înăuntru erau două mașini parcate, P'Dane s-a apropiat în liniște să sune la intrare. După un timp, un tânăr, poate de aceeași vârstă cu mine, dar mai înalt și cu o față frumoasă, a deschis ușa.

– Pe cine cauți?, întrebă el răguşit. Un chip arogant și dezgustat.

– Mama ta este aici? Întrebă P'Dane.

– Cine crezi că ești să vii aici și să întrebi deodată de mama mea?

– O să plătesc datoria. L-am împins pe P'Dane și i-am răspuns. Bărbatul s-a uitat la mine, apoi și-a dat ochii peste cap.

– Hei, ai de gând să plătești datoria? De fiecare dată când mă vezi, fugi.

– Nu mint. Nu sunt Black. Sunt fratele lui geamăn, numele meu este White. În acest moment, fratele meu este dispărut. Vreau să-i plătesc datoria. Spune-mi, cât îți datorează? L-am privit cu o expresie serioasă și și-a dat ochii peste cap în semn de acceptare.

– Bine, atunci intră și hai să vorbim. Să vorbim despre bani aici s-ar putea să nu fie o idee grozavă. Sper că nu glumești, pentru că dacă o faci, cu siguranță nu te voi ierta. Ai avut curajul să vii aici, poate chiar știi ce fel de persoană sunt. A continuat să mă privească. Apoi, m-am întors să mă uit întrebător la P'Dane.

– E chiar atât de rău? P'Dane dădu imediat din cap.

– A venit să vorbească cu fratele tău în camera de motel, numele lui este Kumpha.

~~~~~

POV- Sean

– Este toată vina ta, Gram. Dacă i se întâmplă ceva cu Black, nu voi termina cu tine. Am arătat spre Gram, care stătea vizavi de mine, cu fața învinețită nu atât de diferită de a mea. Eram atât de ocupat să-l lovesc cu pumnul, încât nu mi-am dat seama că Yok și White dispăruseră din cameră.

Mi-am căutat imediat telefonul mobil, dar nu l-am găsit. L-am rugat pe Gram să-l sune imediat pe Yok, pentru că eram îngrijorat. L-a sunat de multe ori, dar Yok nu i-a răspuns. Când mi-am găsit telefonul mobil, l-am sunat imediat pe White. La început a sunat telefonul mobil, dar brusc apelul a fost întrerupt. Am încercat să-l sun din nou, dar telefonul mobil era oprit.

– Aș face la fel, Sean. Mi-ai furat dragostea. Gram o spuse cu voce joasă, respirația să încă gâfâia de epuizare după bătaia de dinainte.

Nu îmi păsa.

Mi-am șters sângele de la colțul gurii. Mi-am luat cheile de la mașină, portofelul și telefonul mobil.

– Unde te duci? Gram se ridică și el.

– Îmi caut soţia. Am răspuns scurt.

– Soția mea, nu soția ta! Spuse Gram nerăbdător.Doar m-am uitat la el în tăcere.

– Așteaptă până îl găsești. Îl voi lăsa să decidă cu cine vrea să fie. Mi-am subliniat cuvintele și m-am uitat din nou la el serios. Nu eram genul de persoană care își lăsa emoțiile să se arate prin expresiile faciale.

Toți aveam personalități diferite. Eram genul ăsta de om. Personalitatea mea în prezența iubitului ar fi putut fi și ea puțin mai blândă, dar cu prietenii, eram tăcut . Cu familia, vorbeam despre una și alta, dar nu foarte des, P'Sorn era cel care vorbea mult.

Numai eu știam că White era White și nu Black, fratele lui geamăn. Gram și Yok nu erau conștienți de acest fapt. Știam de multă vreme că Black are un frate mai mic. Yok și Gram știau asta, dar niciunul nu știa că sunt gemeni. Black nu spusese niciodată asta, vorbea doar despre White ca fiind fratele său.

Dar dacă m-ar întreba de unde știu cum sunt gemenii? Nu era momentul să vorbim despre asta. Erau multe lucruri despre Black pe care White nu le știa, dar eu le știam. White ar fi putut să-l fi știut, dar nu își putea aminti.

Știam de ce Black mă ura atât de mult, dar l-aș lăsa pe White să întrebe despre fratele lui. Și faptul că fratele meu a glumit că îmi place White de la școala elementară făcea, de asemenea, parte din haosul care se întâmpla. Dar în acel moment trebuia să aflu unde era White.

L-am căutat acasă la Yok, dar s-a comportat de parcă nu i-ar păsa, de parcă nu ar fi greșit cu nimic și mi-a spus că P'Dane l-a luat pe White.

–Black nu este cu mine. Dane a venit să-l ia.

– Atunci o să-l caut pe Dane. Am spus eu liniștit.

– Okay., a răspuns Yok. L-am privit drept în ochi.

– Nu știu ce vei face… Yok a ridicat din sprâncene și s-a uitat puțin inconfortabil la mine: … Dar nu depăși linia. Atât tu, cât și Gram. Nici să nu vă gândiți să-mi furați iubitul dacă nu vreți să muriți.

Știam că atât Gram, cât și Yok aveau aceeași putere și același nivel de răutate. Altfel, cum aveam să fim vreodată prieteni? Știam că Yok era la fel de rău ca și mine și știam că Gram era la fel. Prin urmare, nu ar fi trebuit să trecem niciodată granițele unul altuia, ar fi putut fi cea mai bună soluție.

– Nu trebuie să mă avertizezi, Sean. Yok râse ușor: – Ai grijă la Gram. Yok s-a întors să mă privească, împingându-și limba pe obraz pentru a mă tachina.

– Nu am sentimente pentru Black. Yok râse răutăcios.

Nu aveam încredere în privirea lui, dar mai întâi trebuia să-l găsesc pe White. Nu aveam timp să mă joc cu el.

– Vom continua conversația mai târziu. Am spus ieșind din casa lui să mă duc să-l caut pe P'Dane. Aveam numărul lui, așa că am încercat să-l sun dar nu mi-a răspuns, doar l-a lăsat să sune, fără să închidă apelul.

– La dracu !! De ce tocmai, el? L-am tot sunat iar și iar. P'Dane probabil nu a mai suportat, iar în cele din urmă a răspuns la apel.

[Tatăl tău e mort sau ce, Sean? Cum mă poți suna iar și iar?]

– Este cu tine, nu? Dacă nu vrei să ai nimic de-a face cu mine, dă-mi-l la telefon acum. Am spus cu o voce profundă. P'Dane a râs.

[Băieți chiar semănați, credeți că voi fi speriat, nu-i așa?] Am tăcut în ciuda dispoziției mele proaste.

[Apropo, ar trebui să-ți spun? Nu-mi plac amenințările…]

– Poți să joci cât vrei, P'Dane. Știu ce știi tu. Știu.

P'Dane a rămas tăcut.

– Cum s-ar simți White? Dacă află că tu, persoana în care are încredere, îi ascunzi adevărul. Nici eu nu pot spune.

[La naiba. Nu credeam că știi că nu este Black. L-am avertizat să nu glumească cu tine.] P'Dane ridică vocea clar speriat.

– Da, știu, nu pot face nimic în privința asta. Nu-mi place să fiu cel mai prost.

[Deci, cum crezi că s-ar simți White dacă ar afla că tu deja știi și i-ai ascuns?] P'Dane a contraatacat.

Am râs și i-am răspuns cu o voce calmă.

– Aș putea să-l duc în pat și să-i explic totul, dar nu va fi atât de ușor pentru tine. Tu ești tu, nu ești soțul lui ca mine. Așa că nu mă enerva, P'Dane. Dă-i telefonul lui White.

[La naiba… Bine, te las să vorbești cu el. Ar fi bine să ne păstrăm secretele unul altuia. Sean, s-ar putea să fii soțul lui, dar nu-l cunoști așa cum îl cunosc eu, care am fost cu el jumătate din viață. Nu este atât de slab pe cât crezi.]

P'Dane m-a lăsat perplex. Și apoi, după un timp, o voce caldă și familiară sună de la celălalt capăt al telefonului mobil. Vocea aceea m-a asigurat că nu are probleme.

[Alo…]

– Unde ești?, l-am întrebat pe White.

[La piaţă.] White răspunse supărat.

– De ce te-ai dus la piaţă? M-am încruntat puțin.

[Aveam ceva de făcut.] El a răspuns de parcă ar fi vrut să evite întrebarea.

[Nu îți face griji. Nu e nicio problemă]

– Cum să nu-mi fac griji? Sunt soțul tău.

[Sean!] White a țipat, dar mi-am imaginat că obrajii lui devin roșii.

– Spune-mi unde ești, vin să te iau. S-ar putea să pară că flirtam când îmi schimbam felul în care vorbeam cu White. De fapt, mereu mi-am dorit să o fac de când l-am cunoscut.

Nu am vrut să spun un singur cuvânt grosolan. Dar, din cauza circumstanțelor, a trebuit să vorbesc ca de obicei, ca atunci când vorbeam cu Black.

Dar acum, nu ar fi trebuit să mai fac asta. Amândoi știam adevărul.

[Piața Yu Charoen. O cunoști?] M-am încruntat din nou. Era acolo.

– Ieși imediat de acolo, așteaptă-mă în fața pieței. Unde este P'Dane? Stai cu el.

[De ce ești atât de tensionat? Ce s-a întâmplat, Sean?] întrebă White curios.

– Nu, așteaptă un minut. Nu pleca nicaieri. Așteaptă doar cincisprezece minute. Vin.

[Ah bine.]

Am închis apelul și m-am grăbit imediat la piață. Din fericire, când am parcat mașina, White a intrat direct în mașină și totul părea să fie bine. P'Dane, în schimb, nu a urcat, nu avea de gând să vină cu noi. Nici eu nu am vrut. P'Dane a dat din cap, apoi m-a salutat provocator. M-am uitat la el în tăcere și de îndată ce White a închis ușa și și-a pus centura de siguranță, am plecat de acolo.

– Ce s-a întâmplat? Fața ta morocănoasă arată ca o coadă de rață. Spuse White, chicotind jucăuș.

-Nu mai veni niciodată în această zonă, nu mă îngrijora.

– Ce este aici? Voi aveți o mulțime de secrete, nu-i așa? White se bosumflă. – Mă faceți să arăt ca singurul prost, tu, P'Dane, Yok, sunteți la fel. M-am întors să mă uit la el.

– Ce legătură are Yok cu asta?

– Nu stiu. Vrei să-mi spui ceva?, m-a întrebat White cu acei ochi mari căprui, plini de iritare, suspiciune și curiozitate. Am vrut să-i spun totul, dar încă nu era timpul. Black ar trebui să fie alături de el în acel moment, dar încă nu fusese văzut nicăieri .

– Nu. White, vei afla mai târziu. Răspunsul meu l-a făcut pe White să se încrunte.

Am râs. White se comporta atât de drăguț. Ar fi fost mai bine să-i spun.

Sfârșitul punctului de vedere al lui Sean

~~~~~~~~~

M-am săturat de Sean.

Sătul de P'Dane.

Sătul de Black.

Sătul de Yok.

M-am săturat de toată lumea. Voiam să țip tare pentru a-mi exprima disconfortul. Erau o mulțime de lucruri pe care tipii ăia continuau să mi le ascundă.

Kumpha mi-a spus că mama îi datorează două sute de mii de bhat. Nu era o sumă mică de bani, dar tot am decis să-l sun pe tatăl meu și să-i spun totul. Părea foarte îngrijorat de Black, a cerut imediat numărul de cont al mamei sale de la Kumpha pentru a transfera imediat banii. Problema avea să se termine în scurt timp. Kumpha și-a verificat contul pentru a vedea dacă banii fuseseră efectiv transferați. Când a primit banii, a acceptat să rupă contractul de împrumut. Dar privind în ochii lui, părea să se gândească mult la mine. Îmi aminteam încă cuvintele lui.

Flashback

– Dacă ești fratele lui Black, probabil că îl cunoști pe Sean, nu?

– Îl cunoști pe Sean? Am întrebat.

– Desigur că îl cunosc. Cred că îl cunosc mai bine decât tine.

Sfârșitul flashback-ului

Ochii lui Kumpha, nu i-am putut citi. N-am îndrăznit să întreb cum l-a cunoscut pe Sean. Îl cunoștea ca pe un prieten sau ca pe un dușman?

P'Dane nu părea să vrea să mă implice din nou cu Kumpha. Așa că am cerut permisiunea de a pleca și Kumpha a fost de acord să mă lase să plec. Nu mai eram în postura de debitor. P'Dane mi-a spus că nu ar trebui să mă implic sau să mă apropii de Kumpha și că este periculos.

Aveam încredere în P'Dane. Chiar dacă Yok și toți ceilalți au spus că este o persoană crudă, nu era la fel cu mine. Întotdeauna fusesem excepția lui P'Dane, chiar dacă nu știam de ce.

– Ți-e foame?, m-a întrebat Sean după ce am tăcut o vreme.

– Nu! I-am răspuns sec enervat de faptul că știa ceva dar nu a vrut să-mi spună.

– Dar mie îmi este foame. Să mâncăm împreună. Vocea lui era profundă.

Încercasem să nu răspund până când o mână mai groasă o luă pe a mea. M-am întors să mă uit la fața lui Sean și i-am văzut privirea dulce și bună. S-a uitat o clipă la buzele mele, apoi și-a mișcat ochii să mă privească din nou.

Inima mi-a sărit o bătaie când chipul care se holba la mine s-a apropiat, de parcă ar fi avut o semnificație.

De ce te uiți așa la mine? Mă topesc dacă tot te uiți așa la mine! Mă urăsc pentru că sunt lovit atât de ușor de privirea ta.

– Ok, dacă ți-e foame, hai să găsim mai întâi ceva de mâncare.

– Bun.

Sean părea că vrea să mă scoată la ceva foarte special. Mă dusese la Pattaya.

– Sean, nu mergi prea departe? Am întrebat când coboram din mașină și eram pe cale să traversăm strada.

Pe cealaltă parte era plaja. Sean m-a luat de încheietură și m-a ghidat. Când am traversat strada, deși Sean nu a spus-o, am putut simți grija pe care mi-o acorda. S-a mutat să mă protejeze de fiecare dată când trecea o mașină, nu mi-a permis să stau pe partea aceea a drumului.

Sean a avut grijă de mine în fiecare detaliu, oricât de nesemnificativ era.

– Nu este prea departe, cu siguranță o să-ți placă. Răspunse el cu colțul gurii ușor ridicat într-un zâmbet. După ce am trecut de drumul cu vedere la mare, Sean m-a dus să aleg un loc unde să mănânc. Întrucât sunt atâtea locuri, a spus că restaurantele din zonă se potrivesc toate pe gusturile mele, așa că puteam să merg la orice restaurant.

– Ai vrea să mănânci la restaurant?

– Pot mânca oriunde. Răspunse Sean. Mi-a fost puțină rușine când mi-am dat seama că în acel moment Sean încetase brusc să-mi vorbească ca prieten.

– Hei, e în regulă să vorbim unul cu celălalt ca înainte. Mi-am frecat ceafa cu mana.

– Ești rușinat? Sean zâmbi încet.

– Tocmai am spus asta. Am murmurat.

– Nu vreau. Răspunse Sean.

-Oh. De ce? Nu eram mulțumit.

– Să vorbesc cu tine așa cum o făceam înainte, mă chinuie. De asemenea, nu vreau să fiu nepoliticos cu tine. Ai spus că nu-ți plac oamenii nepoliticoși.