Cap 16 : Minute decisive

... Ai auzit și tu un zgomot ciudat? I-am șoptit lui Sean după ce s-a terminat și runda a doua. În acel moment făceam un duș.

– Da, am auzit. El a răspuns.

– Ascultă… Ce este acel sunet? Mi-am dat ochii peste cap gândindu-mă la ce ar putea fi, când Sean și cu mine o făceam am auzit niște gemete de afară, erau puțin diferite de vocile noastre. La început am crezut că sunt beat și mă simțeam rău, dar când am terminat, încă mai auzeam gemete venind de afară.

– Să te aud gemând atât de tare lângă urechea mea mă face atât de fericit. L-am lovit puternic pe Sean și a început să râdă în hohote.

– Nu, Sean, am simțit ca… Un zgomot ciudat, ca atunci când îl făceam și noi. Am spus.

– Aici făceam sex înainte. Răspunse Sean

– Nu am fost noi! Zgomotul vine de afară!… Ar putea fi Gram și Yok… Chiar am deschis gura la acel gândul.

– Nu te gândi prea mult la asta. Spuse Sean, mângâindu-mă ușor pe cap. Absolut nu! Acest loc nu are doar această cameră, sunt multe altele.

– Este prima dată când mă cerți de când ne-am cunoscut. Acum nu mai ești drăguț!

– Putem ieși de aici? Sunt obosit. Sean nu a spus nimic, mi-a luat brațele și le-a înfășurat în jurul gâtului lui. M-a îmbrățișat și apoi m-a scos din baie.

L-am ținut în brațe, în inima mea mă gândeam dacă Gram și Yok chiar o făceau unul cu celălalt. Nu am vrut să mă gândesc la asta, dar am avut acel sentiment!

– Uite, Yok încă doarme. Sean își puse piciorul pe podeaua unde dormea ​​Yok, apoi se uită spre pat.

– Și Gram încă doarme. A comentat el, dar ochii mei erau ascuțiți.

– De ce și-a scos Gram cămașa? M-am uitat la chipul lui Sean.

– Îi era cald? El a spus.

– O da? l-am întrebat, uitându-mă suspicios la Sean.

– De ce pui atâtea întrebări? De ce nu-l trezești și-l întrebi direct? Cuvintele lui erau sarcastice, dar ochii lui mă priveau cu atenție.

„.."

–Sau vrei să-l întrebi pe micuțul Sean?

– Oh! Nu…am mormăit, dar Sean m-a întins pe pat și l-a dat jos pe Gram din pat.

– La naiba! Gram a înjurat, dar lui Sean părea să nu-i pese. S-a întins lângă mine și a tras pătura în sus pentru a ne acoperi ambele trupuri, apoi s-a întins pe o parte să se uite la mine. M-am prefăcut că nu s-a întâmplat nimic și am închis ochii ca să dorm, dar când i-am deschis în secret, el încă avea ochii pe mine. Indiferent de câte ori am făcut-o, el se uita mereu la mine.

– Sean, mi-e somn. Vrei să continui să nu te mai joci? am înjurat sarcastic.

– Vreau să mă joc… mă uit la soția mea. Spuse el zâmbind.

– Să dormim.

– Dormi! Dormi! Dormi! Am tras pătura peste fața lui Sean și am râs și eu.

– Vrei să mă tachinezi? Sean și-a apăsat rapid corpul de al meu, până când m-a sărutat puternic pe față.

– Oi! Sean! Oprește-te!… M-am zvârcolit în brațele lui, deși de fapt nu mă ținea foarte strâns, tot nu mă puteam elibera din îmbrățișarea lui.

Drrrt… Ddrrtt…

Deodată, un telefon mobil a vibrat lângă pat. M-am încruntat puțin întrebându-mă cine mă sună. Era după trei dimineața, aproape patru. M-am mișcat ușor să ridic telefonul.

Sean cu siguranță începea să-mi dea probleme, durerile din corpul meu începeau să-și ia amploare.

[Apel primit… P'Dane]

-P'Dane? De ce m-a sunat P'Dane?

– Ce se întâmplă? De ce ai fața asta? La întrebarea lui Sean nu am dat niciun răspuns, m-am ridicat și am răspuns la apel.

– Ce e în neregulă Phi?

[White, Black este cu tine?]

– N… Nu, cum a putut fi aici? Ar trebui să fie la spital.

[A fugit din spital! L-am căutat toată noaptea, dar nu îl găsesc. Mai devreme m-a înjurat că nu i-am spus despre tine. El știe că ești cu Sean.]

Deodată, fața mea a devenit palidă.

– Cum… ce ar trebui să fac? Ce ar trebui să fac P'Dane? Eram în panică. Dacă Black ar fi procedat ca de obicei, ar fi alergat să mă găsească pe mine și pe Sean.

Dacă află că eu și Sean… La naiba!! Cu siguranță îl va ucide pe Sean.

Dacă ar fi avut un cuțit în mână, sigur l-ar fi înjunghiat pe Sean de zece ori. Doar gândul mă îngrozea.

[De ce ești atât de speriat? Hei, nu-mi spune că ești cu Sean…] Iată vocea furioasă a lui P'Dane.

– Păi… După cum ai înțeles, sunt cu Sean… Asta a fost suficient pentru a-l face să înțeleagă, nu-i așa?

[Cred că vei muri White. Ți-am spus să nu te pui cu Sean.]

– De ce? De ce nu poți să-mi spui ce face? Știam că Sean mă asculta, dar în acel moment nu puteam închide. Black fugise din spital ca un dinozaur. Precum dinozaurii care au scăpat din Jurassic Park.

AAHH! Rahat!

[Nu a făcut nimic.]

-Ah?

[În acest moment, pot să îți spun că Sean nu a făcut nimic. Dar Black… Black a făcut o mulțime de lucruri. El și cu mine ne era teamă că Sean ar putea profita de tine. Înțelegi? Nu este un om rău, dar este mai rău decât alții.]

-Nu… Nu am putut să răspund pentru că Sean îmi ridicase telefonul.

… Sean… Luă telefonul mobil și îl duse la ureche.

– De ce eu? întrebă el cu voce joasă. Fața mea a devenit și mai palidă, îl auzeam pe P'Dane vorbind clar, așa că Sean ascultase tot timpul!

[Sean, tu!]

– Dacă ai probleme, vino să vorbești cu mine direct, sau ți-e frică de Yok?

[Nu mi-a fost niciodată frică de el.]

– Deci de ce ți-e frică? Sean ridică o sprânceană sfidător.

[Nu te încurca cu White. Asta este o problemă între tine și Black, doar între voi doi.]

– Nu ați început voi? Mulțumesc că i-ai spus că îl am fratele lui. Încă o dată am devenit palid.

Nu-mi spune că Sean mă vede doar ca pe un instrument pentru a se răzbuna pe Black. Mă doare inima brusc.

[SEAN !!] a strigat P'Dane.

– Spune-i să vină curând. Aștept pentru asta. După ce a terminat de vorbit, Sean a pus telefonul jos iar eu nu arătam bine deloc.

– Sean, îți bați joc de mine? Am întrebat cu o voce slabă, eram pe cale să plâng.

Toți mă avertizaseră, dar nu am crezut.

Dacă răspunsul lui era da, eu… nu aș putea da vina pe nimeni în afară de mine. Trebuia să accept.

-Nu plânge, nu-mi bat joc de tine. Am vrut doar să-l enervez pe fratele tău. M-a învăluit într-o îmbrățișare, calmându-mă ușor.

– Deci ce ți-a făcut fratele meu? M-am ridicat și m-am eliberat din îmbrățișare. Nu plângeam, dar eram foarte aproape de asta.

– E un secret. Sean a zâmbit.

– Deci… Când ne-am întâlnit… Când ți-ai dat seama că nu sunt Black? Am vorbit cu voce joasă, deși eram curioasă, nu voiam să audă Yok.

– Din prima zi în care te-ai alăturat bandei. Sean a râs în gât, acel zâmbet al lui părea elegant.

– Ar trebui să-l întrebi pe fratele tău de ce mă urăște. Am făcut o grimasă confuză în timp ce Sean continua să zâmbească. M-a îmbrățișat de gât din spate, trăgându-mă în același timp, dar tot nu puteam să dorm. Black nu era o persoană normală așa cum credea. Probabil plănuia ceva nebunesc, nu voiam să mă gândesc la ce s-ar putea întâmpla. Toate aceste gânduri m-au amețit.

Dimineața următoare…

M-am trezit greu din cauza unui zgomot puternic din cameră care m-a obligat să mă dau jos din pat. Mă durea peste tot. Știam că o să doară, dar nu credeam că va fi atât de dureros încât abia să-mi pot mișca corpul.

-Sean! Gram!… Ce este asta? Eram confuz să-l văd pe Sean stând pe pământ cu părul dezordonat. Yok stătea sprijinit de perete și, între timp, clătina din cap înainte și înapoi, de parcă ar fi fost încă amețit de somn. Gram, în schimb, era cel mai treaz și îl ținea pe Sean aproape de el cu o expresie enervată, de parcă cineva i-ar fi ucis câinele.

– Dar ce se întâmplă? Am fost șocat.

– A venit brusc și m-a aruncat din pat!! Ce îți spune creierul tău? Sean se uită la Gram fără să se ridice.

– Ce îți spune, ție? După ce ai plecat, cum poți să vii aici și să te întinzi lângă Black? Aseară am fost acolo împreună. Era rar să îl vezi pe Gram cerându-l pe Sean așa. Nu s-a terminat acolo, s-a apropiat de mine trăgându-mă din pat și m-a ascuns în spatele lui. Am gemut de durere.

– Ooh! Doare! Nu am vrut să-i spun lui Gram, dar nu am putut suporta durerea. Durerea mea era atât de evidentă încât Sean s-a ridicat și el. L-am privit pe Gram drept în ochi.

– Care este problema?

– Îmi pare rău, te doare? De fapt, aseară am simțit că am făcut-o prea tare. Gram s-a întors să-mi vorbească, dar cuvintele lui m-au lăsat confuz.

– Ce ai spus?

– Nici măcar să nu visezi. Mormăi Sean.

– Ce este asta?, întrebă Gram.

– Nu este responsabilitatea ta, nu trebuie să-ți faci griji pentru soțiile altora. După ce a terminat de vorbit, m-a luat de încheietură și m-a tras la spate.

Ajunge! Calmați-vă, sunt rănit!

– E amiază, de ce nu te-ai trezit încă? Eram încă uluit. Aseară am făcut-o cu Sean, mi-am amintit perfect. Nu m-am simțit timid ca o fată care a făcut-o prima dată, pentru că sunt băiat. Asta nu însemna că, doar pentru că sunt băiat, nu mă puteam simți rușinat… De fapt, am făcut-o. Dar să spun că nu era stilul meu.

– Black, nu-o ascunde, spune-i lui Sean. Fața lui Gram era foarte serioasă.

– Să spun ce? Eram din ce în ce mai surprins.

– Atunci lasă-mă să vorbesc cu tine. La naiba Gram încă nu terminase.

– Ce vrei Gram? Întrebă Sean enervat.

– Vreau să spună adevărul. Gram avea aspectul unui băiat tenace care nu avea să cedeze niciodată.

Despre ce e vorba? Ce se întâmplă?? Ce mizerie!! Nu mai înțeleg nimic!!!

– Care adevăr? Despre ce naiba vorbiți? Ești paranoic. Sean a spus exact ce mă gândeam și eu.

– Acesta! Bunica m-a tras la el. Dacă aș spune că eu și Black am făcut-o aseară, ce ai face Sean?

Ce? Nu înțeleg?? Totul este atât de haotic!

Cum aș fi putut face ceva cu el? Imposibil.

Când Gram rosti acele cuvinte, întreaga cameră a căzut într-o tăcere mortală, nimeni nu a rostit niciun cuvânt. Eram cu toții cufundați în gândurile noastre. Nu am putut suporta presiunea acelei tăceri și am decis să fiu primul care o rupe.

– Poate că visai? Nu m-am putut abține să nu-i pun acea întrebare, fețele lui Sean și Yok au fost șocate.

– Ce naiba! Chiar ai spus că visez?, a răcnit Gram. Gram a tras cămașa pe care o purtam și a dat-o jos de pe un umăr.

– Corpul tău este plin de urmele pe care ți le-am lăsat și tot îmi spui că visez? Ți-e teamă că nu-mi asum responsabilitățile? Când vine vorba de aceste lucruri… Ar trebui să spui adevărul, cât timp vei ezita? Am tresărit la cuvintele lui Gram, între timp Sean și Yok au rămas tăcuți.

– Eh… Nu este… Cum poți spune că am făcut asta și asta? Hahahaha, cum poți glumi așa? Data viitoare, nu glumi despre aceste lucruri. Am spus cu un zâmbet fals pe buze. Cei trei băieți din cameră mă priveau în tăcere.

– Black, nu este momentul să glumești. Dacă vrei să o faci… ar trebui să înțelegi bine situația.

– Spune-ți-o ție, Gram. Sean îl învârti pe Gram ca să-l privească mai bine.

– De ce? Nu poți accepta?

– Tu ești cel care nu poate vedea lucrurile. Aceste semne, eu sunt cel care le-a lăsat. Sean se uită la Gram. Cuvintele lui m-au făcut să simt căldură pe obraji. Era nevoie să spună atât de mult? Ce naiba! În mintea mea au început să-mi pun nenumărate întrebări.

– Ieri, el și cu mine am făcut-o în baie. Cum a putut fi cu tine? Sean m-a prins de mână pentru ca Gram să vadă și l-am lăsat.

– Nu inventez asta! Ce joc jucați cu toții? Dacă nu am făcut nimic împreună, atunci ce este pata aceea de pe pat? Eram beat, dar îmi amintesc bine ce am făcut. Black, știu că nu vei minți, nu fi de partea lui Sean, m-a înșelat. Gram se uită la mine și părea foarte supărat.

– Gram… mi-am ridicat fața să mă uit la el. Nu am făcut nimic cu tine ieri. Încă mai ești beat?

– Nu sunt beat! Gram a țipat în toată camera până m-a prins de încheietura mâinii. Vino aici.

– Ai, Gram!… Doare! Am gemut de durere în timp ce strânsoarea lui îmi făcea să tremure întreg corpul.

– Gram, exagerezi.

– E prea mult? Nu exagerez deloc. Te-am lăsat să mi-o iei înainte mult timp, Sean. Am renunțat pentru că Black nu era al meu. Dar acum el este și așa va fi chiar dacă voi muri, nu-l voi lăsa să plece.

– Ai de gând să mi-l iei? A întrebat Sean trăgându-mă înapoi în timp ce-și strângea pumnii. – Dacă ai de gând să faci asta, sunt gata să mă bat cu tine.

Oameni nebuni!! Asta este prea mult!! Am crezut că a fost o neînțelegere.

M-am întors să mă uit la Yok pentru ajutor. S-a îndepărtat de mine de parcă n-ar fi treaba lui.

Ce ticălos!

-Ne putem bate, nu-mi pasă! Dar Black trebuie să rămână cu mine! Gram mi-a eliberat mâna și a fost primul care a împins pieptul lui Sean, acesta din urmă răspunzând imediat cu un pumn. Atacul lui Sean l-a trântit pe Gram într-un colț al camerei și cutii goale de alcool zburau peste tot. Gram s-a ridicat repede, atacând ca răspuns la Sean, care nu și-a putut opri loviturile la timp.

– Sean! Am țipat șocat când l-am văzut pe Sean întins la pământ, cu gura sângerând din cauza loviturilor primite. Cu cât mă apropiam de Sean, cu atât Gram se arunca mai mult asupra lui. Sean nu tresări și încep să-l lovească cu piciorul tare pe Gram, el a reușit să se ridice în timp ce continuă să-l bată pe celălalt fără să-și facă griji pentru nimic.

– Yok! Te rog Yok oprește-i! M-am întors să vorbesc cu Yok și el s-a apropiat încet. M-am bucurat că era pe cale să mă ajute, dar apoi m-a prins de încheietura mâinii.

– Urmează-mă. Spuse el conducându-mă afară din cameră.

– Ce naiba? Yok, dă-mi drumul! Am protestat în timp ce Yok continua să mă tragă afară din cameră. Ne-am apropiat de lift, dar a ajuns târziu și Yok nu a vrut să aștepte, așa că m-a târât pe scări.

– Nu pot să cobor… Yok… eu… Am simțit că mă doare tot corpul și astmul începea să se simtă. Dacă aș continua să alerg cu el pe treptele acelei scări, aș fi murit.

– Nu pot fi eu?

– Nu face asta. Du-te înapoi și ai grijă de cei doi. Hei !! Am țipat când Yok m-a prins din nou de braț și a început să alerge din nou pe scări. Mi-am pus rapid mâna pe umerii lui să-l prind, am vrut să-l opresc că postura era prea periculoasă.

A coborât trei sau patru trepte o dată. Este o broasca țestoasă ninja? Yok m-a dus la mașina lui cu viteza fulgerului, a luat cheile pentru a deschide ușa și m-a aruncat pe scaunul pasagerului, înainte să intre în partea șoferului.

M-a prins de braț imediat, fără să am timp să deschidă ușa și să-l lovesc.

–Nu te mișca dacă nu vrei să fii rănit.

–Ce? De ce? Mă vei lovi? Am făcut o expresie nedumerită. Nu-mi venea să cred că Yok se comporta ca un gangster chiar cu mine.

– O să fac ce ți-au făcut ei ieri. Când a spus acele cuvinte, m-am împietrit.

– Huh? Nu am făcut-o cu Gram!

– Dar te-am auzit. Am auzit sunetul patului în care erați tu și Gram. M-a privit drept în față și s-a apropiat atât de mult încât vârful nasului lui l-a atins pe al meu, făcând mișto de mine. Pentru a scăpa de el, am făcut un pas înapoi până când spatele meu a atins portiera mașinii.

Yok s-a tot apropiat, așa că mi-am acoperit gura cu o mână. A râs, dar acel râs era ciudat.

– Pe cine vei alege? Sean sau Gram? Nu i-am răspuns pentru că fața lui era prea aproape de a mea și dacă mi-aș lua mâna cu siguranță m-ar săruta. Yok a ridicat mâna și a pus-o pe ușa de lângă fața mea.

– Nu răspunzi? Părea să se distreze, dar am clătinat din cap: – Ți-e frică de mine? Yok a tot pus întrebări și l-am privit cu ochi speriați.

– Nu încă? Nu am făcut nimic să te sperii. Nu-ți fie frică. Așteaptă să fac asta. Yok s-a oprit și m-a privit drept în ochi. Nu puteam să înțeleg la ce se gândea. Părea să privească marea neagră, indiferent cât de adâncă ar fi, este imposibil să vezi fundul.

– Nu e prea târziu să-ți fie frică. Yok a plecat de lângă mine.

– Stai acolo și taci. Nu fi încăpățânat și fă ce-ți spun eu. Nu sunt la fel de bun ca Gram și nu te-am răsfățat niciodată așa cum o face Sean. Dar dacă vreau ceva, voi lua. Imediat ce a terminat de vorbit, a pornit mașina și a plecat.

Cum aș putea uita că cea mai rea persoană din grup era Yok? Ce avea de gând să facă nici eu nu știam. M-a dus la el acasă, unde eram doar noi doi, apoi am început să mă uit în jur cu suspiciune.

„Drrrt… Ddrrtt…"

Telefonul lui Yok a sunat, trecuseră puțin mai puțin de cinci minute de când plecasem din parcarea căminului. Probabil că Gram observase că eu dispărusem cu Yok, a sunat continuu fără să se oprească, dar Yok nu a răspuns nici măcar o dată.

– Yok, de ce m-ai adus aici?, am întrebat, dar încă o dată m-a luat de încheietura mâinii și m-a târât în casă.

– Intră ca să putem petrece timp împreună.

Când s-au aprins luminile s-a oprit brusc, pentru că stătea cu picioarele încrucișate un bărbat care se uita la televizor de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

–Știam că se va întâmpla așa.

Vocea calmă a bărbatului m-a făcut să tresar. Yok mormăi ceva între dinți făcându-l pe P'Dane să se întoarcă spre noi. S-a ridicat și s-a apropiat de Yok înainte de a-l saluta politicos.

– Eu sunt, Yok. Mă bucur că încă îți amintești de mine. Yok mi-a dat drumul încheieturii și și-a strâns pumnii, așa că poate mi-a fost teamă să nu-l lovească pe P'Dane. Dar P'Dane nu se temea, chiar dacă era mai tânăr decât Yok.

– De ce ai venit la mine acasă? Întrebă Yok, părea că încearcă să-și controleze emoțiile. Privirea dură pe care a avut-o cu toată lumea m-a făcut să realizez cât de slab era în realitate Yok în fața lui Dane, fostul său.

– Mi-ai dat o cheie de rezervă pe care să o iau cu mine. Ai uitat?, a vorbit cu o voce profundă și un zâmbet letal i-a apărut pe buze. Apoi flutură cheile în fața feței lui Yok, astfel încât să le poată vedea clar.

– Dă-mi-le înapoi! Yok s-a uitat la P'Dane cu ochi fioroși, deși putea să apuce cu ușurință cheile, a refuzat să facă un pas înainte. Parcă apropierea lui P'Dane l-ar fi făcut să cedeze.

– Nu vreau.

– Dă-le înapoi, Dane!!

– Nu, nu o voi face!

-Dă-le înapoi!!, a strigat Yok surprinzându-mă și s-a îndreptat către Dane, dar a rămas acolo zâmbind, de parcă ar fi putut să cheme pașii lui Yok.

– Nu mai juca și ți le dau înapoi.

– Despre ce vorbești? M-am întrebat de ce Dane se adresase lui Yok atât de politicos în acel moment.

Acesta a fost felul lui P'Dane de a provoca. Folosind un ton scăzut al vocii, vorbind amabil cu ochi blânzi, era ceea ce lui Dane îi plăcea să facă în ciuda vârstei sale fragede. Procedând astfel, Yok nu l-ar fi putut înfrunta. P'Dane s-a apropiat, totuși, Yok a făcut exact opusul, a dat înapoi și a dat înapoi, refuzând să se apropie de Dane.

– Vorbesc despre băiatul care stă lângă tine. Vocea lui P'Dane s-a schimbat, acum era plată și nu mai avea acel zâmbet prietenos pe față. Deodată l-a mângâiat pe Yok pe păr, care a rămas nemișcat, apoi m-a tras la el să rămân în spatele lui.

– Îl protejezi sau ce? Aceasta este casa mea, poți intra ușor, dar nu te aștepta să ieși la fel.

– Serios? Hehehe, ești foarte supărat, nu-i așa? Când lucrurile nu merg conform planurilor tale.

– Să te prefaci atât de mult este o pierdere de timp. Evident, știu totul. Răspunsul lui P'Dane m-a surprins încă o dată.

Fața lui Yok a devenit palidă și am rămas uluit. Nu a contat, cât m-am gândit la asta nu am înțeles la ce se referea P'Dane, apoi a legănat cheile de câteva ori în fața lui Yok.

-Te rog, fii gentil, și permite-mi să-l iau acasă sau lasă-mă să spun totul aici. Alegerea este a ta, Dragon Ball.