Cap 19 : Joaca cu sentimentele

Totul părea să meargă bine. Da, așa a fost, Sean îmi mărturisise sentimentele sale și nu mai erau probleme între noi.

Ah…

În acest moment, să ne oprim o clipă! În afara faptului că eu am un iubit și el este un băiat și e cineva pe care fratele meu îl urăște. Prieteni, există ceva mai frumos decât asta pe lume?

– Sean, de ce nu l-am văzut în ultima vreme nici pe Yok, nici pe Gram? L-am întrebat pe Sean.

De obicei glumeam mereu împreună și ne certam non-stop, totuși, în acea perioadă relația din grup era foarte ciudată și tensionată.

– Nu știu, nici măcar nu m-au sunat!, răspunse Sean folosind un ton politicos de copil.

– Ți-am spus deja, ar trebui să vorbești normal când ești la universitate. L-am certat.

– Dar ei nu sunt aici acum. Deci, pot vorbi așa.

– Ce exagerare. M-am îmbufnat.

– Nu exagerez. Ești tu care exagerezi, baby.

~~~~~~

– Lecția de azi s-a încheiat. Nu uitați de prezentarea de luni viitoare. Profesorul ne-a amintit de sarcinile de făcut în cursul săptămânii, după care toți elevii, inclusiv eu și Sean, au părăsit sala de clasă. Lui Sean îi plăcea să-mi ducă rucsacul, dar eu nu voiam, nu eram fată. Aș putea să o fac cu ușurință pe cont propriu, chiar dacă era puțin greu, oricum era bine.

– Ți-e foame?, m-a întrebat Sean, îndreptându-se spre lift.

– Da, mi-e foame. Am răspuns.

– Vrei să mănânci la cafeneaua campusului sau vrei să ieși? Chiar dacă Sean și cu mine ne-am îndrăgostit unul de celălalt, lucrurile erau la fel între noi. Sean se purta cu mine la fel cum o făcea când eram doar prieteni. Doar că atenția lui pentru mine și atenția pentru cele mai mici detalii crescuseră mai mult ca niciodată.

De exemplu: după o baie, îmi usca corpul. Dacă unghiile erau lungi, el cerea să le taie. Dacă nu mâncam la timp, se îmbufna. Chiar și când folosea ceva și nu era pus la loc, eram mustrat.

Adică, el se ocupa de tot, Sean arăta ca o clonă a tatălui meu. De fapt, gândindu-mă, chiar mi-a dat bani de buzunar, ce râs, n-aveam cum să refuz. Când eram cu el nu îmi luam niciodată portofelul cu mine, așa că atunci când a cerut să mâncăm împreună am știut că nu trebuie să-mi aduc banii. Pentru orice, trebuia doar să spun ce îmi doream și el îmi îndeplinea fiecare dorință.

– Pot să mănânc oriunde, dacă ai grijă de mine. Am spus râzând.

– Desigur, baby. Răspunse el și un mic zâmbet i-a pictat colțurile buzelor.

– Eh! Tocmai mi-am amintit că trebuie să duc o carte înapoi la biblioteca pe care am consultat-o. Astăzi trebuie să o returnez, altfel sigur voi fi mustrat. Sean, poți merge tu primul, așteaptă-mă la parcare, voi fi acolo în curând. Astfel nu ar trebui să mergi înainte și înapoi pentru mine.

– Bine, atunci grăbește-te.

– Da. Am dat din cap. M-am îndepărtat de Sean și m-am îndreptat către bibliotecă, am intrat și am returnat repede cartea. După ce mi-am indeplinit sarcina, am părăsit biblioteca și am plecat spre ieșirea din clădire mergând spre parcare, acolo am întâlnit o fată pe care nu o mai vazusem de mult. De asemenea, știam că sunt multe certuri între Black și ea.

-Yojin?

– Îți mai amintești numele meu? Mi-a țipat în față atât de tare încât am fost șocat.

– Poți să-ți cobori puțin vocea?

– Lasă-i să creadă că sunt nebună! M-am prefăcut că nu te sun așteptând să te văd plângând!

– Ar trebui să plâng? Am răspuns sarcastic.

– Ce naiba de răspuns este acesta? Ai dispărut timp de o lună. Ești un idiot! Nu doar țipa, dar a început să mă lovească cu mâinile până când a trebuit să o prind de încheieturi ca să o opresc.

– .. Hei, calmează-te mai întâi, Yojin.

– Nu, nu mă voi liniști. Yojin a strigat încă o dată: Ce vei face dacă nu mă calmez, mh?Chiar m-am plictisit de situația asta. De ce am întâlnit-o pe Yojin? Și-a descărcat toată furia asupra mea, făcându-mă să mă simt îngrozitor de obosit. În ultima perioadă părea că viața mea devenise plină de probleme. Yojin venise chiar să-mi dea mai multă bătaie de cap. Dar am recunoscut că a fost și vina mea, pentru că uitasem complet de ea.

Dar nu mă poate învinovăți, Yojin nu era cu adevărat iubita mea, era iubita lui Black, pur și simplu nu se despărțiseră încă. Când am ajuns în campus pentru a-i lua locul lui Black, am fost nevoit să-mi iau rolul iubitului ei, fără să știu asta.

– Va trebui să-mi explici totul! Altfel, voi începe să țip, mai întâi dormi cu mine și apoi mă lași așa. Yojin a țipat atât de tare încât un grup de tipi care treceau pe acolo s-au întors să ne privească șocați.

– Vino cu mine. Am prins-o de braț și am luat-o de acolo, înainte să arăt ca un nemernic.

Yojin m-a prins de mână și m-a târât în ​​camera clubului. În acel moment era goală, de obicei acesta era un loc de întâlnire gratuit pentru studenți, unde puteau să stea și să se joace. Din fericire nu era nimeni, eram doar eu și ea. Eram acolo să vorbim, dar nu am închis ușa, nu erau secrete.

– Ce vrei să-mi faci? Yojin a început să ridice vocea într-un mod agresiv și enervant.

– Cum este posibil toate acestea?

– Nenorocit iresponsabil! M-a certat aspru. La naiba! Cum putea lui Black să-i placă o astfel de fată? S-o fi văzut-o cu ochi de cal*? Cand se intoarce fratele meu, il voi blestema și pe el!!!

(N/T: *A vedea cu ochii unui cal este o expresie care provine din jocul thailandez de șah. Înseamnă să nu te uiți cu atenție și să te rănești.)

– Cât timp mă vei trata așa? Nu te-ai gândit niciodată să ai grijă de mine? Atunci, de ce nici măcar nu mă saluti? Nu mă lăsa în această incertitudine.

De fapt îmi doream atât de mult să mă despart de ea, dar nu puteam, nu eram cu adevărat Black.

– Nu știu, Yojin.

– Nu știi? Fata făcu ochii mari. La urma urmei, de ce nu a vrut să se despartă de mine? Nu putea să aștepte să iau legătura cu fratele meu? Black, prietena ta este furioasă. La naiba, Black făcea mereu probleme și fugea. Ăsta era trucul lui.

– Hm… Fără tragere de inimă, am recunoscut.

– Atunci trebuie să ai grijă de mine! Nu mă poți părăsi. Nu te comporți așa cu prietena ta.

Dar ce dracu sunt toate astea?

Unde voi găsi timp să-i acord atenție lui Yojin? Zilele mele sunt complet ocupate de Sean. La naiba!! Abia am găsit timp să respir. Nu am putut să mă îndepărtez de el, mă îmbrățișa până la epuizare. Îl iubeam pe Sean, eram foarte fericit să-l am mereu alături și că eu eram prioritatea lui. Era important pentru mine, dar acum îmi era greu.

Yojin venise să ceară explicații în calitate de iubită mea… Și acum? De ce mă aflu brusc cu doi iubiți? Cum îi voi explica lucrurile lui Yojin? Dacă m-aș dedica complet ei, Sean cu siguranță nu ar accepta. Pentru că e iubitul meu. Sunt soțul tău, dar sunt și soția lui. Ar trebui să-i spun așa?

– Din nou în tăcere. Tăcerea nu va face lucrurile mai bune. Yojin s-a apropiat de mine… Te voi ajuta să iei o decizie rapid.

După ce a spus acele cuvinte, mâna subțire a fetei mi-a atins fața. Apoi și-a lipit buzele moi, acoperite cu un ruj colorat dulce, de ale mele. Ochii mi s-au mărit brusc când m-a forțat să o sărut. Am tăcut până am observat că Yojin își strânse buzele.

Deodată am auzit pași venind în direcția noastră, așa că am împins-o repede. Dar ea mi-a înțeles intențiile, așa că și-a cuprins brațele în jurul gâtului meu și m-a îmbrățișat strâns.

Fir-ar să fie!

Mi-am folosit toată puterea ca să o îndepărtez, dar era o fată și nu puteam folosi prea multă pe ea.

Zgomotul unui coș de gunoi care era lovit continuu m-a speriat. De asemenea, Yojin a făcut un pas ușor înapoi, m-am întors repede să privesc și… fața mea a devenit brusc palidă.

La naiba, Sean!!

Cel care folosise forța brutală pentru a arunca cutia în perete a fost Sean. El a observat toată camera cu ochi atât de calmi încât nu am putut citi la ce se gândea. Dar mâinile lui Sean erau strânse strâns.

-… Ce sa întâmplat? În fața expresiei lui Sean, fata tremura.

– Nu este ceea ce crezi tu… Încercam să explic cum stau lucrurile, dar mi-am dat seama că Sean nu era singur.

Yok stătea rezemat de cantul ușii lângă Sean, și-a încrucișat brațele, pe chipul lui era o privire absentă în timp ce se uita în direcția noastră.

Sean și-a îndepărtat privirea de la mine și s-a uitat la silueta lui Yojin. Privirea lui era feroce, iar mâinile îi erau atât de strânse, încât mi-era teamă să nu lovească fata în orice moment.

Dar apoi… a lovit peretele cu toată puterea, înainte de a ieși din cameră.

– Sean! L-am strigat și apoi m-am întors către Yok, nu m-aș fi îngrijorat dacă acel zâmbet nu i-ar fi aparținut lui Yok.

– L-ai adus pe Sean aici intenţionat? L-am întrebat pe Yok.

Apoi m-am uitat la fețele lui Yojin și Yok în mod repetat… Ați plănuit toate acestea împreună?! Eram norvos.

– Yok?

Au rămas amândoi tăcuți, am fost atât de supărat încât l-am împins pe Yok, făcându-l să se clătine. L-am lovit atât de tare încât mâinile au început să-l doară.

– Nu e de mirare că P'Dane te-a părăsit!

Am ieșit din clasă ca să ma duc după Sean, nu știam cât de supărat era. Inima îmi bătea cu putere. În ciuda problemei mele de astm bronșic și a faptului că obosisem ușor, nu m-am gândit de două ori să cobor scările, îmi era teamă să nu reușesc să ajung la timp. Când am ieșit din clădire, am văzut mașina lui Sean plecând.

– Sean!! Am țipat tare, dar nu mă auzea. Tocmai ieșise pe poarta campusului. Tot corpul meu era obosit și inima mă durea, am gâfâit de parcă eram pe cale să explodez. Eram atât de slab încât am leșinat, se putea spune că eram aproape întins la pământ.

– Black! Gram a venit brusc și m-a prins de umeri. Singurul lucru pe care îl puteam înțelege era că umbra din fața mea era din ce în ce mai neclară, plângeam.

– Huh…hh…

Trebuie să fi fost foarte supărat, era supărat pentru acel sărut. Yojin era o fată, așa că nu am respins-o. Dacă aș fi împins-o fără să mă gândesc prea mult la asta, acel sărut s-ar fi încheiat chiar înainte ca Yok și Sean să vină. Nu înțelegeam de ce născociseră toate astea pentru a strica relația dintre mine și Sean.

– Te poți ridica? Gram m-a ajutat să mă ridic și m-a îmbrățișat pentru că știa că sunt obosit. Chiar atunci l-am văzut pe Yok și am început să țip de panică.

– Bastardule! Ești așa de prost! A fost prima dată când am vorbit în acest mod nepoliticos. De acum înainte, nu trebuie să-ți mai arăți fața aici. Pentru cei ca tine este mai mult decât suficient.

L-am împins pe Gram de lângă mine.

– Și tu, nu mă urma. Vreau să fiu singur! M-am întors să mă uit la buni înainte să fug din campus și să sun un taxi. L-am auzit pe Gram strigând numele meu, dar nu mi-a păsat, nici măcar nu m-am uitat înapoi.

Nu te gândi la mine. Nu vreau să fiu confundat cu nimeni. Vreau să fiu singur.

POV- Gram

– La naiba, Yok! Nu a mers așa cum ai spus! Cum a putut Yojin să facă asta? Nu m-am putut abține să nu-l insult pe Yok. Nu colaborasem cu Yok, de fapt, aflasem doar ce încerca el să facă chiar înainte și nu le-am spus lui Sean și Black. Yok mi-a spus că nu se va întâmpla nimic grav, a spus că Yojin îl va îmbrățișa pe Black. Totuși, din ceea ce tocmai se întâmplase, am presupus că Yojin s-a comportat excesiv, ca într-o piesă de la Teatrul Ratchada *. Altfel, de ce era Black atât de supărat pe Yok?

(N / T: Teatrul Ratchada este un teatru celebru din Bangkok, care organizează adesea spectacole epice.)

Sean părea să-și fi pierdut cumpătul când și-a scos mașina din universitate, fără să știe unde se duce.

– Nu o vom mai face! Black aproape că a murit. Cum îl pot avea dacă suferă? Cum pot să-l las să fie rănit? Am țipat la Yok, dar el a continuat să aibă o față calmă, de parcă n-ar fi simțit nimic.

– Îmi place când se termină așa.

– Bastardule! De ce am un astfel de prieten? Nu contează cât de apropiați suntem. Nu te voi putea înțelege niciodată.

– Serios?

– Crezi că Black te urăște atât de mult? Nu e o persoană bună? Vrei să se despartă de Sean? L-am întrebat.

– Ce legătură are asta cu mine? A întrebat el înainte de a continua: Apropo, nu mai sunt o persoană bună, nu-i așa?

– O, bine, ești un geniu! Și pentru asta poți să-l distrugi? Întrebarea mea l-a făcut pe Yok să se încrunte.

– Dacă mă gândesc bine, am simțit ceva ciudat.

– Ce s-a întâmplat? Ah, nenorocitul ăsta încearcă mereu să schimbe subiectul.

– Când l-am rugat pe Sean să se întâlnească cu Black și cu Yojin, și când Sean a plecat… Black știa deja că eu și Yojin aveam un plan… Vezi vânătaia de pe gură?

– Da, văd. Am răspuns.

– A fost pumnul lui Black care a făcut-o.

– Ai meritat-o. Deja e mult că nu te-a lovit cu piciorul în față, cred că a fost amabil din cauza legăturii de prietenie. L-am blestemat pe Yok fără nicio milă.

– Ceea ce nu mi dă pace este că, atunci când s-a întâmplat, mi-a spus că a fost corect că P'Dane m-a părăsit. Am rămas tăcut și Yok s-a uitat la mine.

– Black nu-i spune niciodată lui Dane „Phi".

Sfârșit POV- Gram

~~~~~~~~~

Rătăceam într-un loc pe care nici măcar nu îl cunoșteam. Mersesem fără țintă pe un trotuar lung, plângând fără oprire într-un taxi. Eram atât de nervos încât am încercat chiar să-l sun pe Sean. Indiferent de câte ori l-am sunat, nu am primit niciun răspuns la niciunul dintre apeluri. Cu cât nu răspundea la apelurile mele, cu atât plângeam mai mult, eram atât de îngrijorat.

Voiam să mă asculte, voiam să-i explic cum au mers lucrurile, dar nu a vrut să audă. Abia în acel moment mi-am dat seama cât de mult îmi pasă de el, nu era o iubire unilaterală, Sean nu era singurul nebun îndrăgostit, eram și eu, doar… nu observasem încă.

Eram foarte apropiat de Sean, nu știam de ce m-am îndrăgostit de el. Chiar dacă ne-am cunoscut recent, am simțit că-l cunosc de o viață, nu înțelegeam.

– Hei, iată-te.

O voce în spatele meu m-a făcut să mă întorc. Am fost șocat când am văzut trei bărbați cu aspect înfricoșător, purtând uniforme de școală de inginerie, care au început să mă înconjoare.

Ce… Ce ar trebui să fac? Acesta este ghinion!

La naiba, am probleme! Sunt pe cale să înnebunesc!

– S-a întâmplat ceva? am întrebat, dând înapoi în speranța de a putea scăpa de ei.

– Oh, hai tigrule. Ultima dată ți-ai adus prietenii și mi-ai bătut atât de tare prietenul încât a fost internat. Cum crezi că poți merge în siguranță pe aceste străzi?

Nu am răspuns.

– Ar trebui să te punem să te întinzi pe un pat drăguț de spital… Sau, mai degrabă, te punem să te întinzi într-un sicriu!

O luăm de la capăt! Nenorocitul de Black! Am din nou probleme.

– Nu vei putea scăpa. Unul dintre ei mi-a îndreptat o cheie în față.

Dacă ar fi intenționat să mă lovească, cu siguranță ar fi existat o baltă de sânge. Dacă m-ar lovi în cap, nu m-aș mai putea ridica. Eram atât de obosit, nu puteam să-mi revin și nici măcar nu puteam să fug!

– Fugi acum! Ce mai aștepți?

M-am întors și am fugit imediat de nenorociții ăia, știam bine că din cauza astmului o să obosesc imediat și o să am dificultăți de respirație. Tot era mai bine decât să fii prins și călcat în picioare, nu-i așa?

… Hah… Hahh… fugeam gâfâind. La început, pașii mei au fost repezi, dar cu timpul au fost din ce în ce mai lenți.

– Hei! Oprește-te!, nemernicii din spatele meu țipau la mine. În timp ce încercam să scap, o motocicletă neagră a lovit trotuarul. Motocicleta venise repede, întrerupând fuga celor trei bărbați. Motociclistul a coborât de pe motocicletă fără să scoată un cuvânt și s-a pregătit să lupte.

… cine ești? Am murmurat încet, pentru că încă nu-și scosese casca care era toată neagră, așa că nu i-am putut vedea clar fața. Tocmai pentru că încă purta casca, nemernicii nu l-au putut lovi în față.

Sunetul pumnilor care loveau carnea răsuna peste drum. Confruntarea terifiantă a trei împotriva unu m-a făcut să-mi pară rău pentru cel care îmi venise în ajutor. Am vrut să scap, dar vinovăția mea m-a făcut să rămân acolo.

Nu putea fi Sean, asta nu era motocicleta lui. Chiar dacă el și Sean aveau aceeași geacă de piele, eram sigur că nu era el. De asemenea, Sean nu ar fi putut să știe că sunt acolo, când a plecat după ce m-a văzut sărutând-o pe Yojin.

Sunetul pumnilor sună pentru ultima oară înainte ca cei trei bărbați să cadă la pământ. Am tresărit la acea viziune.

– La naiba, e atât de puternic. Ce s-a întâmplat cu cheia pe care o ținem în mână?

Cel care mă ajutase să se aplece să ridice armele celor trei nenorociți, i-a mai lovit o dată pentru a nu risca să-l rănească din nou. Apoi s-a întors la motocicletă, părea inteligent și precaut, nu a lăsat niciodată garda jos, chiar dacă cei trei bărbați leșinau la pământ.

– Urcă! Vocea lui era familiară.

– Cine eşti? Am întrebat.

– Nu ne-am văzut de ceva vreme și ai uitat deja de mine? Și-a scos casca și și-a arcuit o sprânceană.

– Kumpha? Era fostul creditor al fratelui meu.

– Urcă! Sau ai de gând să aștepți să se trezească și să vină să te bată din nou? Kumpha rânji. Am dat din cap și am urcat repede pe motocicletă și imediat Kumpha a pornit vehiculul.

M-a dus la o brutărie, nu știam exact cât de departe suntem de Bangkok. Totuși, nu aveam încotro, așa că nu aveam de ales decât să stau cu el. Eu și Kumpha ne-am îndreptat spre tejghea pentru a comanda prăjiturile și deserturile pe care le doream.

Ajunși înăuntru, am fost întâmpinați de o chelneriță care ar fi trebuit să ne întâmpine cu amabilitate, dar nu a făcut-o, în ciuda faptului că avea o față cu adevărat perfectă.

– Sunt multe alte restaurante, de ce să vii la restaurantul în care lucrez? Vocea fetei era puțin aspră, dar a încercat să fie oricum drăguță, asta îl făcu pe Kumpha să se uite la ea.

– Acest restaurant este frumos. Cum se face? Ar putea fi pentru că ești proprietara? Nu pot să mănânc aici? Kumpha ridică din sprâncene spre fată.

Părea că se cunoșteau deja, dar din câte puteai vedea, nu erau în relații bune, ei nu-i plăcea Kumpha.

– Ai venit aici să mă enervezi?

– Hei! Vrei să fii concediată sau ce? Kumpha nu părea cineva căruia îi plăcea să fie provocat. Tonul sarcastic i-a făcut pe ceilalți angajați să se simtă inconfortabil, care s-au repezit la chelnerița care părea gata să îl plesnească pe Kumpha.

– Bell, nu te certa cu clientul, ia farfuria.

Deci fata se numea Bell, nu am înțeles exact care era treaba ei cu Kumpha. Când privirile ni s-au întâlnit, i-am zâmbit, iar ea mi-a zâmbit înapoi înainte de a pleca. Kumpha, în schimb, a profitat de ocazie pentru a comanda câteva feluri de mâncare pe care dorea să le mănânce.

– Îți place să mănânci astfel de feluri de mâncare? Am întrebat după ce mâncarea pe care am comandat-o a ajuns pe masă.

– Așa și? Am chipul cuiva căruia nu-i plac prăjiturile? a glumit cu mine.

– Nu chiar. Am răspuns.

– Hum…, a răspuns scurt Kumpha. Chiar dacă Kumpha arăta ca un bărbat brutal, tot ce a comandat a fost desert. Totul arăta atât de drăguț, adorabil și dulce. De asemenea, nu a băut cafea, ci ciocolată caldă.

– Mânânci atât de mult, ești ca un copil. Întâmplător gândurile mi-au ieșit din gură.

Kumpha a trântit lingura de farfurie, luându-mă prin surprindere.

– Este ceva în neregulă să mănânci ca un copil?

– Nu, nu este nimic în neregulă. Omule, chiar mi-a fost frică. Nu spusesem nimic, doar vorbeam.

– Ce faci pe aici? Am întrebat.

– Tocmai am terminat cursul, așa că sunt în drum spre casă de la universitate. Şi tu? Ce faci pe aici cu fața aia moartă? În această zonă bătăile sunt la ordinea zilei. Oamenii de aici se bat până la moarte. Dacă nu aș fi trecut pe aici, ai fi întins într-un sicriu.

Mulțumesc, cuvinte cu adevărat reconfortante!

– Făceam o plimbare. Nu am spus adevărul, pentru că observasem uimirea în ochii lui Kumpha văzându-mă acolo.

– La naiba! Atunci este adevărat că ești un spirit liber.

Nu sunt un spirit liber!

Cum aș putea explica realitatea faptelor? Era și mai imposibil de explicat că m-am certat cu iubitul meu.

– Hei, te-am invitat să mănânci și am comandat toată mâncarea asta, așa că trebuie să mănânci tot.

– Nu-mi spune că ai comandat toate astea ca să mă tachinezi? M-am încruntat la prăjiturile îngrămădite în fața mea. Doar uitându-mă la ele, deja mă simțeam plin.

– Cu siguranță eu voi mânca tot. Uită-te la corpul meu înainte de a spune ceva stupid. Până la urmă a trebuit să găsească o modalitate de a mă certa.

– Mănânci atât de mult, nu este prea dulce? Nu m-am putut abține să nu întreb.

– Mâncatul de ciocolată mă va face mai inteligent. Știu pentru că am învățat-o. Spuse Kumpha făcându-mă să râd.

– Aș prefera să fiu prost decât să mor de diabet.

– Fantastic! Pot să-ți pun o farfurie în cap? Vrei să încerci?

De ce trebuie să fii mereu atât de brutal?

– Ce te enervează la mine?

Am mormăit în gât încercând să nu par prea serios. Kumpha m-a ignorat în cele din urmă și s-a aplecat să continue să mănânce tortul în fața lui.

– Am vrut să te întreb, unde a plecat fratele tău? Întrebarea bruscă a lui Kumpha m-a destabilizat.

– De ce întrebi?

– Ow… întreb din curiozitate. De ce? Nu vrei să știu? mă tachina.

– Nu știu, fratele meu a dispărut fără să-mi spună nimic. Sunt foarte ingrijorat. L-am căutat peste tot, dar tot nu îl găsesc. După ce mi-a auzit cuvintele, Kumpha a ridicat ușor din umeri și s-a uitat la mine.

– Deci acum Sean știe că nu ești fratele tău? Cuvintele lui Kum m-au făcut să mă uit în sus și să am ochii mari. De unde a știut?

Mi-am amintit vag, ultima dată când l-am văzut pe Kumpha, a spus că îl cunoaște pe Sean. Și de atunci, Sean nu mă lăsase niciodată să mă apropii de piață.

Nu-mi spune… este și el unul dintre dușmanii lui Sean.

– De unde știi asta?

– Am investigat puțin, acum știu totul. Nu știu dacă o să-ți spun sau nu.

– Deci tu… Ştii totul despre Sean?

La naiba, vrea să spun totul.

– Ți-am spus, știu totul. Kumpha m-a privit în ochi în tăcere, „Știu ce fel de persoană este". Apoi a zâmbit slab, acel zâmbet era o enigmă. Kumpha era sigur pe sine, dar m-a făcut să înțeleg că mai era un secret. Un secret pe care nu-l știam.

Eu și Kumpha nu am mai spus o vorbă, îl văzusem pe Kum mâncând tot timpul, până când farfuriile au rămas goale.

După aceea ne-am dus la casierie și Kum mi-a propus să mă ducă acasă.

– Lasă-mă să te duc acasă. Unde este casa ta?

– Nu este nevoie să mă însoţeşti. Am spus.

– Cum să nu te duc acasă?… La naiba, e atât de scump. Înjură Kumpha.

– Plătesc eu.

– Nu e nevoie.

– Dar m-ai salvat.

– Ești prost? De ce ai stat acolo ca un copil blând în timp ce ceilalți se certau? Părea să fie deranjat de mine. Așa că m-a tras și l-am urmat în parcare. Nu m-am putut abține să nu accept, așa că i-am explicat drumul către căminul unde stăteam eu și Sean.

M-am întrebat cum l-aș privi pe Sean în față după aceea sau dacă era atât de supărat pe mine încât nu s-a întors la cămin.

Motocicleta lui Kumpha s-a oprit în fața căminului în care locuiam eu și Sean. Am coborât din vehicul, dar în mod ciudat, Kumpha a coborât după mine.

– De ce mă urmărești?

– Vreau doar să-ți văd viața acum.

– Pentru ce motiv?

Am ajuns în fața intrării în cămin, dar el m-a tot urmărit, așa că m-am întors să mă uit la el.

– Nu trebuie să mă urmărești pas cu pas.

– Cu cine locuiești? La naiba.

– Cu Sean. Am raspuns sincer. Kumpha s-a uitat la mine fără să spună altceva.

În timp ce între noi era liniște, deodată cineva l-a împins pe Kumpha, făcându-l să se balanseze câțiva pași.

– Sean. Am gâfâit când l-am văzut. De îndată ce mintea mi-a venit în sine, i-am apucat imediat brațul care părea gata să mai dea un pumn.

– Nu veni să-mi deranjezi iubitul. Sean îi vorbi cu voce tare lui Kumpha. Acesta din urmă doar a ridicat din umeri fără să răspundă, s-a apropiat de motocicleta lui, și-a pus casca și a pornit.

Aceste acțiuni m-au făcut și mai curios în legătură cu relația dintre Sean și Kumpa.

– Sean… l-am strigat când Kumpha nu mai era. Ochii lui ageri s-au uitat direct în ai mei, dar nu a spus nimic.

– Ești supărat pe mine? L-am întrebat privindu-l cu ochii plini de regret, când mi-am dat seama că mâna care se lovise de perete era acoperită cu un bandaj.

Nu m-am putut abține așa că l-am luat de mână, Sean nu m-a împins.

– Când am spus că sunt supărat? A întrebat de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

– Oh! Eram confuz.

– Nu sunt deloc supărat pe tine, baby. Sunt supărat pe acea fată. Răspunse el calm. Nu i-am putut vedea fața pentru că Sean purta o bască.

– Sean, de ce porți o bască? Dă-o jos. Am spus, am simțit că ceva nu este în regulă,

Sean a tăcut.

– Dă-o jos, imediat! Am repetat încă o dată și bărbatul înalt a oftat înainte de a-și scoate basca.

Am fost șocat. – De ce ai fața învinețită, Sean?

– Vom vorbi despre asta mai târziu. Acum am ceva important să îți spun. După ce a spus acele cuvinte, Sean m-a târât în ​​cămin, m-a condus la parter unde era un scaun. Erau și Yok și Gram împreună, toată lumea era panicată și nu știam la ce se gândesc.

Sean m-a dus în fața celor doi, ne-am îndreptat spre un bărbat și o femeie așezați unul față de celălalt la o masă de piatră.

O cunosc pe fata aceea. Yojin!

Am fost puțin confuz când am văzut-o pe Yojin ghemuită, îmbrățișându-se strâns și plângând non-stop. Cât despre băiatul de lângă el, ochii îi erau plini de frică, colțurile gurii erau albastre și violete, semn că fusese lovit.

– Ce s-a întâmplat? M-am întors să-l întreb pe Sean, confuz.

– Spune-o Yojin. Spuse Sean cu voce joasă.

– Îmi pare rău… Oftat. Yojin continua să plângă.

– Nu te voi ierta. Nu l-am adus aici ca să-i arăt drama ta. Ce ai făcut, spune-i! Sean a țipat atât de tare încât și eu am fost șocat. Yojin a plâns și mai mult. M-am apropiat și i-am mângâiat brațul lui Sean.

– Calmează-te… calmează-te. Calmează-te mai întâi.

Sean se întoarse, de parcă ar fi încercat să-și suprime emoțiile. Și-a frecat părul și și-a pus la loc basca neagră. Apoi a încercat să nu se uite la Yojin, de parcă i-ar fi frică să nu se enerveze din nou.

– Em… am dispărut mai devreme pentru că mă întâlneam cu el. Spuse Yojin și dădu din cap către bărbatul de lângă el. Mărturisirea ei m-a luat prin surprindere.

– Ce?

– Nu mi-a păsat de tine. Nu credeam că vorbești serios cu mine. Așa că am ieșit cu altcineva. A explicat Yojin, făcându-mă inconfortabil.

– Atunci de ce m-ai sărutat? De ce m-ai certat aspru de parcă m-ai iubi atât de mult?

– Acela… Yok! Mi-a spus să o fac. Aceasta nu a fost o surpriză. Pentru că știam deja.

– Mi-a spus că dacă nu aș fi făcut-o, ți-ar fi spus că am pe altcineva și mi-a fost frică. Yojin și-a șters lacrimile: Atunci, deodată, Sean a venit să mă ia, dar iubitul meu nu a vrut, așa că l-a lovit și ne-a forțat să venim aici, să îți spun adevărul.

Am tăcut și m-am întors să mă uit la Sean care stătea lângă mine cu brațele încrucișate.

– De asta ai plecat?

– Da, știu de o săptămână. Am fost doar supărat când am aflat că Yojin te-a înșelat, dar a îndrăznit să-și arate fața pentru a revendica drepturile de iubită? Ea a venit și mi-a sărutat copilul, este inacceptabil! Sean și-a frecat fața de parcă ar fi vrut să-și îmbunătățească starea de spirit când a vorbit despre episodul sărutului dintre mine și Yojin.

– Nici nu am vrut să o sărut. Dar Yojin este o fată, nu am îndrăznit s-o împing cu putere. Am murmurat.

– Da, știu, nu sunt supărat. Cuvintele lui Sean m-au făcut să răsuflu uşurat, dar am întrebat oricum: Atunci de ce nu ai răspuns la telefon?

– Îl căutam pe acest nenorocit pentru a-și confirma relația cu Yojin, așa că acum poți să închei aventura cu această față. Spuse Sean.

De fapt, nu era deloc supărat pe mine. Dar era atât de supărat pe Yojin încât a vrut să o facă pe Yojin și pe iubitul ei să mărturisească în fața mea. De asemenea, Sean și-a dat seama că, fiind în locul lui Black, nu puteam să o părăsesc pe Yojin. M-am bucurat foarte mult că nu era supărat pe mine.

– S-a terminat acum. Sean a arătat fețele lui Yojin și ale iubitului ei: Ieși din viața lui Black. Nu te întoarce să-l deranjezi. Vocea lui Sean era aprigă. Amândoi au dat din cap furioși, Yojin s-a grăbit să-l apuce de braț pe iubitului său pentru a-l ajuta să se ridice și apoi a plecat imediat.

– Acum am mai rămas doar noi patru… Mai sunt multe ce vreau să știu. Mai întâi… Nu ți-a păsat unde m-am dus? De ce nu mi-ai răspuns la apeluri? l-am întrebat pe Sean.

– Îmi pare rău, nu mă așteptam. Nu m-am dus nicăieri, m-am gândit să mă întorc la cămin. Dar când am ajuns aici și tu nu erai acolo, te-am sunat imediat. Așa că am luat imediat telefonul să arunc o privire, dar bateria era deja descărcată.

– Bateria era descărcată. Am zâmbit enervat.

– Sunt foarte supărat că te-am văzut cu Kumpha. O să explic mai târziu. Mi-a spus Sean. Din privirea lui de avertizare, am început să cred că trebuie să fie gata să mă pedepsească aspru. Am început să simt frig pe spate.

– Umm. Deci de ce sunt Yok și Gram aici? Și de ce le sunt fețele și nasurile pline de vânătăi? Am pus în sfârșit acea întrebare, am fost foarte curios.

– S-au bătut. Răspunse Sean.

– La naiba… Da, este așa cum a spus el. Spuse Gram.

– Da, ne-am bătut. A intervenit Yok.

– Iar? Voi trei v-ați certat din nou?! De ce vă bateți atât de des?

Nu am primit niciun răspuns.

– Despre ce v-ați certat de data asta? Când ne vom împăca cu toții? Vreau ca grupul nostru să fie ca înainte. Cât timp vă veți comporta așa? De ce nu merge totul așa cum ar trebui?! am strigat în semn de protest.

– Am vorbit despre asta împreună. Spuse Yok, dar mi-am întors privirea să-l ignor pentru că eram încă supărată pe el.

– Este adevărat. L-am rugat pe Sean să ne lase să facem ceva..., a spus Gram.

– Ce l-ai rugat? M-am uitat la el curios.

Yok și Gram s-au întors să se uite unul la altul. Sean își încrucișă brațele, uitându-se la ei doi în tăcere.

– Te rog să nu-mi spui că i-ai cerut să părăsească grupul. Am murmurat, dar amândoi au răspuns la unison.

– Să ne ofere șansa să te curtăm.

AAAAAAAAHHHHH ???!!!

~~~Am murit! ??? White, pregătește-te, din asta nu vei ieși cu ușurință ???. V-am mai spus că îl iubesc pe Sean? ~~~